Desi ar trebui sa fie in clasa a I, Iulia nu poate nici macar sa ii isi strige mama. Traiesc in lumea lor. O lume a umbrelor si a iluziilor. Vor sa isi strige bucuria si durerea, dar nu pot. Sunt prizonierii propriei fiinte. Sunt copii care nu stiu si nici nu pot sa viseze la copilarie. Iulia Tarus are sapte ani si sufera de intarziere psiho-motorie si epilepsie. La varsta la care orice copil invata sa scrie si sa socoteasca, Iulia abia reuseste sa spuna ” mama”. Nu poate sa distinga culorile sau sa spuna ce o doare. Ceilalti copii de seama se feresc sa se joace cu ea. Iulia are mintea unui copil de doi ani. Nu poate sa stea singura si are nevoie mereu de supravegherea unui adult. Copila are nevoie de ajutorul specialistilor pentru a se face bine. Specialisti care insa nu exista in Botosani, iar mama sa a fost nevoita sa invete singura sa isi ajute copilul. Mama sa este profesoara de matematica la scoala in care invat eu si nu are posibilitatea sa plateasca tratamentul de care are nevoie fiica sa . Va rog sa accesati site’ul din dreapta , putin mai jos si sa donati dupa putintele voastre o suma cat de mica , sau macar sa dati mai departe site’ul prietenilor sau celor care stiti ca pot dona ceva .
VA MULTUMESC !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu